DEBUT

De la sport şi muzică… la poezie
(în loc de prefaţă) ,,La ce bun poetul pe vreme de secetă… ca să aducă aminte că există ploaia.” (Dan Puric) ,,E uşor a scrie versuri, când NIMIC nu ai a spune!” (Mihai Eminescu) Două drumuri am avut de mic în viaţă: sportul şi muzica. Cu sportul nu am făcut ”nimic concret”, nu am făcut performanţă. Decât pe plan local. Un meci de fotbal, Urecheşti – Popeşti, pe care l-am câştigat noi, de unde ne-am ales cu o diplomă. Acum joc fotbal de plăcere şi pentru mişcare… Slavă Domnului, cu muzica am făcut ceva, am cântat în cls. a7-a, în Piaţa Unirii din Focşani, iar la 16 ani devin DJ (PITIC). Pe plan muzical mă afirm destul. De la sport şi muzică… la poezie. Regretatul poet, Adrian Păunescu, spunea că poezia este suferinţă. Eu, păcătosul, aş adăuga, poezia este mărturisire întru fiinţă. Prin poezie privim viaţa altfel. Viziunea poetică este idealistă, dar şi realistă. Filosofia nu dă răspunsuri, ci doar pune întrebări. Poezia pune întrebări esenţiale, dar nu uită de răspunsuri.
„Românul s-a născut poet”, însă poezia nu s-a născut în România, precum „veşnicia s-a născut
6
la sat” (Lucian Blaga). Poezia s-a născut în inima omului şi în special în inima cerului. La noi în dulcea Românie s-a născut DORUL şi JALEA. Fără poezie şi dragoste, viaţa devine neant şi un abis absurd. Individul post-modernist (omul recent), şi-a ales alte ”modele” (aberante, surogate…) ignorând (cu o indiferenţă crasă) valorile adevărate. Individul uman post-modern, se raportează la ”eu” (narcisist) şi-şi autodivini-zează mintea. Pune accent pe plăceri trupeşti, pe efemer… pe sex , droguri , tutun şi alcool. Pentru el ”Dumnezeu este mort”… Fără idoli nu supravieţuieşte senzaţional, ci banal şi superficial. Din punctul meu de vedere, acest tip (hedonist şi arogant) se amăgeşte într-un stil luciferic. ”Muzica” comercială, Internetul, TV-ul (mass-media în general), nihilismul, pornografia, politikia… sunt noii ”dumnezei” ai individului autonom. Valorile clasice: Adevărul, Binele şi Frumosul, pierd teren astăzi, fiindcă la modă este omul recent.
P.S. Omul recent este pasionat de TBC – Tehnologie, Bani, Confort. Nu are timp de poezie, el este preocupat de manele şi telenovele. Chiar dacă acest pseudo-om (super umanist, cu o mentalitate de tip manea), veşnic manipulat şi spălat pe creier, rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri (Petre Ţuţea), şi un sclav fericit (stupid şi penibil),
7
pătează onoarea şi demnitatea poporului român, nu trebuie să cădem în deznădejde. Credinţa, Dragostea, Poezia, Literatura, Cultura … nu-s pe cale de dispariţie. Aceste valori (virtuţi) fundamentale încearcă să ia atitudini ortodoxe, fiindcă omul frumos are conştiinţă martirică şi va dăinui întru veşnicie. „NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!” Poezia este o ”religie” universală, precum IUBIREA. Pentru mine personal, poezia înseamnă CONVERTIRE şi NEBUNIE. Desigur, nu nebunie psihologică, ci nebunie spirituală, nebunie pentru Hristos. Poezia nu mai e o ”marfă” profitabilă, editurile mari se feresc de poezie… Lumea de azi, nu mai crede în NIMIC, deci nici în poezie. Din păcate lumea contemporană este smintită şi ancorată întru demenţă profundă. Din fericire, nebunii nu ţin cont de lume, ei ţin cont de suflet. Fără suflet nu există viaţă. Fără Dumnezeu, lumea devine o societate de tip junglă.
Cum să iasă lumea din acest haos bestial? Prin poezie? Nu doar prin poezie, ci prin Credinţă, Nădejde şi DRAGOSTE. „Întoarcerea la Hristos” face minuni. Degeaba ne integrăm în UE, în fel şi fel de curente globaliste sau de natură new-age. Dacă nu ne raportăm la Valorile Neamului Românesc, la Trecutul care ne izbăveşte, la Tradiţie şi în prim-plan la
8
ORTODOXIE, nu are ROST nicio integrare europeană sau mondială. Eu nu sunt politic corect, eu sunt creştin-ortodox şi Român autentic. Tovarăşii din Occident şi din mult râvnita SUA se mint cu drepturile omului în mână. Visul meu nu este să ajung pe Lună, ci să devin om de OMENIE. Pentru mine, Istoria umană Îl are-n centru pe Domnul Iisus Hristos – CALEA, ADEVĂRUL şi VIAŢA, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, nu pe om. „Omul este măsura tuturor lucrurilor” este o erezie ateistă, o aberaţie păcătoasă. Fără Dumnezeu, lumea se duce spre imbecilitate. De ce să nu-i dăm un sens vieţii şi lumii în care trăim? Poezia este un Miracol sfânt. Poezia astăzi, este un PARADOX. Poezia se manifestă firesc întru Lumina Credinţei. Poezia nu înseamnă doar metafore, figuri de stil, rimă, ritm, măsură… Poezia eşti ”tu” lăuntric. Poezia este intimitatea tainei. Permiteţi-mi un îndemn smerit şi iertaţi-mă pentru îndrăznire! SĂ NU UITĂM DE EMINESCU!!! Doamne ajută! 6 Iunie 2012 Dănuţ Belu

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

cu durere si dragoste pentru omul recent

Omule…

Omule, esti tare incapatanat!
ti-ai luat lumea-n cap
si te crezi d-zeu
tu chiar nu vezi
cine esti?
nu vezi ca de unul singur
nu faci nimic bun
cu toata tehnologia…
cu tot ce ai inventat
cu tot… internetul
Omule, iarta-ma ca-ti
spun asa:
tot prost ai ramas

Omule, potolestete!
laso-n colo de vrajeala
bagi manele toata ziua
crezand ca-i viata „geniala”
din pacate-i doar stupida si banala

nu ai nicio traiectorie logica
preferi o viata biologica
esti simplist, superficial si ipocrit
la inima te-ai acrit
sufletul iti este mort
ma mir ca te mai suport

Omule, belea ce esti…
dale-n masa de povesti!
de „povesti adevarate”
din mass-media decupate
viata-i o stire…
marca protv
cine afirma asemenea bazaconie?
tu… omule rece-nt
esti ciudat si neatent
faci din viata o manea
te vinzi si pe-o acadea
te pierzi in neant la greu
si esti anti-Dumnezeu
nici pagan dar nici ateu
esti un vesnic derbedeu
si te plangi mereu, mereu…

11/iulie 2011

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

eseu foarte, foarte… lung

* ,, Tot” NU POT STII (nici despre mine nu stiu toate sau tot) dar, nadajduiesc ca ,, un anume tot”, (adica tot ce a povestit, istorisit..) Preacuviosul Parinte Arhim. Teofil Paraian in cele 2 conferinte ~ mult ziditoare ~ de suflet, pe care la am eu pacatosul de la dl. scump si drag prof. de religie, Apostol Ionut.

Despre conferintele Preacuviosului Parinte Teofil Paraian

Multumesc in primul si pimul rand Doamnului nostru Iisus Hristos, ca mi-a descoperit mie nevrednicului, neputinciosului, pacatosului ce sunt si ma minunez de Dragostea Dumnezeiasca atat de profunda, daruindune si darauidu-mi personal sa cunosc o asemenea comoara duhovniceasca, un om de o cultura duhovniceasca si vietuire extraordinar de frumoasa, in Cutarea Adevarului si in intalnirea cu Mirele Hristos. Ma las „dus de val”, de „valul constiintei duhovnicesti” si indraznesc sa spun ca vad in Parintele Teofil Paraian, un om al Lui Dumnezeu, si nu stiu daca precum Sfantul Alexie (supranumit „Omul lui Dumnezeu”), care a ajuns la desavarsire, patimind pt. Domnul Hristos ca si un martir.
Parinele Teofil Paraian nu poate fii asemanat explicit cu Sf. Alexie, dar la credinta, la bunatate sigur se aseamana.
Nasterea acestor randuri au scop ca sa-mi dau o palma sa sa ma auto-mustrez – mustrarea constiintei – deoarece am mai scris anumite ganduri despre Parintele Teofil Paraian si am zis ca nu prea cunosc anumite episoade din viata Preacuviosului Parinte. Chiar acum, in acest moment ascult maiastra conferinta duhovniceasca si daca as fii mai atent, ma pot incalzii duhovniceste foarte frumos. Conferintele pe care le am pe un „CD orthodox”, cu Pr. Teofil Paraian nu am pretentia sa imi vorbeasca prin cuvinte viu graite de sfintia sa in lux de amanunte, despre viata ce o traieste autentic crestineste (de mic copil) cu aprinsa dorinta pentru teologie si mai ales pentru a cunoaste mai bine mantuitoarea credinta ortodoxa.
Sfaturile, indrumarile, cuvintele si vorbele rostite de Pr. Teofil Paraian mie pacatosului, imi sunt de mult ajutor si cred ca oricarui tanar asaltat de atatea curente postmoderniste se poate afla, in credinta si in viata duhovniceasca. Conferintele acestea pe care le ascult in momentul de fata, prima terminand de ascultat (dar nu am terminat sa cuget la cele auzite in ea, inca meditez…) actuala e in auzul urechilor mele si imi place la nebunie (ma satisface sufleteste si duhovniceste enorm). Aceste conferinte sa fiu mai sincer, din lenevie duhovniceasca, din racire religioasa, le-am neglijat, deoarece le-am mai ascultat si anul trecut (de cand scumpul prof. de religie Apostol Ionut, m-a daruit pe „domnul CD”)
Consider ca aceste conf. spun multe despre Pr. Teofil Paraian, mai bine zis, insasi Preacuviosia sa ne vorbeste in aceste conferinte si ne sunt de mult ajutor temele discutate. Pr. Teofil Paraian, ma super-impresioneaza, fiindca ma „semi-regasesc” in anumite momente din viata sfintiei sale, dar in gandire simt (precum acea simtire duhovniceasca la care ne indeamna Sf. Teofan Zavoratul, sper sa ajung sa pun in practica ceea ce citesc din cartile Sf. Teofan Zavoratul si din toate cartile duhovnicesti achizitionate de la magazinul Pr. Vatra, din Focsani) aceiasi dragoste pt. teologie.
Dragostea aceasta este fireasca, intai pentru Mantuitorul Hristos, insa ma indoiesc sa am eu ticalosul si nenorocitul, Dragiste precum are minunatul Pr. Teofil Paraian. Preacuviosul Parinte (in ciuda gandurilor mele din scierile precedente) ne dezvaluie multe taine, multe povestiri si istorisiri din trecutul vietii dansului. Reascultand azi conf. , ajung la concluzia ca Parintele imi este „medicament duhovnicesc” si Harul dansului se revarsa in sufletul meu patimas, facand putina lumina.
,, Nu vreau sa ma imbat cu apa rece, nici cu apa de ploaie „, sau ,, cu o floare sa fac primavara ” – Nu! Nu, nu am nevoie de o asemenea inselare, de asa nebunie. Nu vreau sa cad in ispita de al considera pe Parintele Teofil de la Sambata de Sus, „absolut”, „unicul” Duhovnic al poporului roman sau Doamne fereste! sa-l divinizez, sa-l fac vreo „vedeta” a Ortodoxiei romanesti. Vreau cu totul altceva (incerc sa ma feresc de extreme si de habotnicie), sa pun in practica duhovniceasca „pildele” bunului Parintele Teofil Paraian. Anumite lucruri am inceput sa la savarsesc si eu pacatosul, nepriceputul, lucruri duhovnicesti care in viata Preacuviosului Parinte au dat Roade.
Principala lucrare este Rugaciunea lui Iisus – rugaciunea mintii – pe care o rostesc fara o indrumare, fara nicio tehnica, de anul trecut cand Talentatul Danion Vasile prin cartile (Patericul Mirenilor, Tinerii si sexualitatea, Daramarea idolilor) care mi-au deschis ochii intru Credinta, Nadejde si Dragoste. In Religie, in Hristos, in Ortodoxie eram foarte superficial. Trairea mea crestina era „moarta”, fiindca nu intelegeam „nimic” din ce se petrecea la Biserica, din credinta noastra. Intr-un fel am fost si eu ca „fiul risipitor” din parabola Mantuitorului relatata in Sfanta si Dumnezeiasca Evanghelie. Eram „pierdut rau de tot”, eram „de capul meu”, dar Slava Domnului Hristos si Preasfintei Fecioare Maria, mi-am gasit in mine pacatosul o vocatie nebuna, o dragoste nebuna dupa citit, dupa carti duhovnicesti sau „carti mantuitoare” cum le denumea Sf. Teofan Zavoratul). Totusi (ca sa termin cu prostia mea din adolescenta si copilarie) aveam costiinta ca sunt pe un drum gresit si asa urat spiritual si sufleteste cum eram atunci, Slava Domnului aveam sensibilitate si pasiune pentru sport si muzica.
Parerea mea umila e ca cititul astazi inca mai traieste si te poate inteleptii cu Har duhovnicesc. Cititul e „internetul meu personal”, cititul e „noul meu TV” care nu te sminteste ca vechiul TV (ca mass-media de azi) ci te schimba in bine. Parintele Teofil Paraian ne e si bun (foarte bun) carturar, dar un carturar deosebit care relateaza in scris (si nu numai, ci si in conferinte) fapte concrete savarsite intr-un „mod” patristic, filocalic sau chiar in duhul Sf. Parinti.
Deschiderea spre credinta, spre religie, spre viata spirituala, din marturisirile Parintelui au fost in viata sa, mai trainice de pe la 13 anisori. Ceva demn de remarcat la Parintele este ca se dedica studiului si cercetarilor Bisericesti tot prin intermediul cartilor. Indragind cartile, Dumnezeu ii daruieste „darul carturaresc” (dansul dupa cum bine stim e si om de cultura) si ne expune o importanta si impresionanta colectie de carti duhovnicesti, avandul ca „autor desavarsit”. Nu insir aici cartile pt. ca recunosc nu le-am retinut (prezentate in a doua conferinta) dar sunt sigur ca merita lecturate.
De la acest cuvant „lectura”, tin sa precizez ca lectura duhovniceasca e total diferita de alte „lecturi lumesti”. Lectura duhovniceasca te inalta cu mintea, cu inima, cu sufletul, cu Duhul, cu toata fiinta catre Cer, catre Dumnezeu. Logic ca depinde cu ce dor citesti, cu ce scop citesti si de ce? Citesti… ” ce fraier esti ! ” (ar spune individul pasionat de TBC, adica tehnologie, bani, confort). Citesti… cand poti bine mersi sa te „informezi belea” de la TV sau de pe Net. Acesti doi idoli, aceste „droguri pseudo-informstive” care murdareste, spurca, strica jalnic omul crestin contemporan.
Cartile duhovnicesti te ajuta, iti sunt indreptare duhovnicesti, atata timp cat te afli intr-o legatura bunicica cu Biserica, cu rugaciunea, cu postul, cu imlinirea – cat e cu putinta – a poruncilor divine. Daca citesti o carte duhovniceasca ca pe un ziar sau ca pe o revista, s-a rupt firul cu viata spirituala ortodoxa.
Iubind obiectul de studii Limba si Literatura Romana, nu ma limitez doar la carti duhovnicesti, ci ma cultiv, ma alin sufleteste si cu carti de Literatura laica, din bogata si vasta literatura pe care Multumita Domnului, o avem si ne putem mandrii cu ea, pt. ca tine steagul tot mai sus si cu credinta indiferent de schimbarile sociale, politice, materiale, financiare etc.
Parintele Teofil Paraian, recita poezii, ceea ce si mie imi place la nebunie (nu sa recit, pt. ca nu prea am unde sa recit, ci sa citesc, sa compun, sa gust din duhul poeziilor eminesciene si a celorlalte versuri a superbilor nostrii poeti romani). Parintele nu facu-se seminarul teologic, ci un liceu teoretic in Timisoara, dupa cate am inteles eu. Dupa examenul de Bacalaureat, a facut teologia, dar se „teologise” de cand era elev de liceu, prin rostirea Rugaciunii lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Miluieste-ma pe mine pacatosul) o scurta rugaciune crestina, care spusa cu „mintea sufletului”, cu inima sau chiar cu mintea simpla, ajuta enorm.
Parintele facu-se facultatea de telogie, parca la Sibiu, ajutat de Mitropolitul Varlaam si induhivnicit, povatuit spiritual de Parintele Arsenie Boca. Nu am cuvinte sa spun cum si cat de frumos il descrie pe Parintele Arsenie Boca si pe alti Parinti, care au vietuit pt. incepit, la Manastirea Sambata de Sus, au pus bazele manastirii. Are un talent deosebit sa povesteasca si oricat de impovarat sufleteste ai fi, te linistesti auzind glasul puternic si parfumat duhovniceste al Parintelui. E un bun margariatr al poporului nostru crestin roman. Studiind si teologia, sustine ca „nu iti da credinta teologia, ci doar Dumnezeu”, teologia e foarte buna, zic eu, dar nu te mantuieste, te face sa fii vrednic de acea diploma. Si eu as vrea sa fac o Facultate de Teologie, dar Dumnezeu stie daca reusesc sa ajung acolo. Parintelui T. P., i-a fost intr-un fel cam greu, deoarece nevazand cu ochii trupesti, trebuia sa-i citeasca altcineva cartile pt. pregatirea teologica. Dumnezeu are grija si de omul bun si in atot milostivirea Sa, a avut un plan cu Parintele Teofil, sa vada minunat cu ochii duhovnicesti si asa azi se innumara printre cei mai cautati duhovnici din Tara noastra. Parintele nu s-a dat batut de la cititiul cartilor, dragostea pt. teologie si mai tarziu prin ,,1953″ pt. calugarie.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

eseu in miez de noapte

Eseu in miez de noapte

„Dati-mi coordonatele si vitezele tuturor particulelor, iar eu va voi prevedea viitorul Universului” (Albert Eistein)

Pornind de la „preaindraznetul” citat din Eistein, eu pacatosul, un pusti de 20 de anisori, doresc sa spun „neste chestii”. In primul rand trebuie precizat faptul ca sec. XIX,XX,XXI, ploua torential cu <>. Asa zisul <> de azi „inventeaza” concepte, ipoteze, principii, filozofii, teorii… etc., mai rau decat „inventeaza” manelistii „hituri de aur” (desigur aur rosu-turcesc) cu valoare de tinichea. Ne impidicam de <> prin mass-media „fara de numar” si „fara de serie”, si mai grav, fara de rusine. Pt dansii rusinea e un mit, o metafora, ceva fictiv… s.a.m.d. Ce e de facut? Problema e delicata si complicata, incat, imi cer scuze fata de maestrul Dan Puric, dar nu se poate lasa asa (fiindca dansul cu umor de calitate rara spune: „Las-o asa! precum gorjeanul las-o incurcata!”). Acilea, domle draga, nu se poate „lasa asa”, nici balta nu se poate lasa, nici cum a cazut, nici… nici si iar nici. „Trebuieste” sa luam atitudine, fireste crestina si morala (morala in sensul ca tre sa ii luam de urechi, sa-i exterminam, sa le rupem mainile/picioarele si tot asa… GLUMESC! Doamne fereste de asa ceva! chiar daca uneori „palma sfanta” e arta, e super-buna). Sa observam, constatam un lucru: ce fac „ciupercile otravitoare”, aceste „clone einsein”, care apar mai des decat ciupercile dupa ploaie, acestia apar si pe seceta, si iarna si vara, oriunde si oricand. „De ce maica”? (aceasta intrebare minunata este adresata maestrului Dan Puric, cand dansul era intr-o perioada in care graba, fuga, viteza jucau un rol principal in viata domniei sale, si intalnindu-se cu o batranica care il roaga pe „urmasul si prietenul lui Eminescu” – Dan Puric, sa ii „traduca” ce inseamna fast-food, dupa o corectura (pt ca batranica a pronuntat gresit), maestrul Dan Puric ii raspunde „grabit”, „sa mananci rapid-repede”… iar batranica cu un chip de Pateric si cu o minte de Pateric, intreaba „de ce maica”, si ca o revelatie, ca o lectie, pt. maestrul Dan Puric, a recunoscut in batranica smerenia si spiritul ortodox, eu am povestit ca un ciobanel, dar sper ca esenta si mesajul a fost receptionat/a ). Dupa o „mica-mare” paranteza, revenim la „oile noastre”, in contextul nostru, la intrebarea „de ce maica?”, un raspuns „german”, de calitate nemteasca si cu precizie elvetiana, ar fi: deoarece pt. „maimutoii einstein” (care le stiu pe toate, nici internetul nu stie cat au ei in creieras, „oceane de infirmatii”, sute de biblioteci – dar din pacate nu le-au inteles rezumatul la carti- au devorat, genii, savanti -de tip jungla- …) afirmatia nihilista si luciferica, a lui F. Nietzche, e litera de lege. Pt. ei <>, „Dumnezeu este mort”, Sufletul este mort, mortul din ei e mort, fac colectie de moarte baietii. La ei modestia nu mai exista, -smerenia- este floare-de-colt, pt. sub-speciile acestea, care se inrudesc cu „efemeros”, cu cretinul-idiot, imbecilul-idiot, dar atentie, cu diploma, cu facultate, cu studii in „cosmos”, adica U.S.A, Anglia si alte „supra-extra-giga state”. Ok, „Dumnezeu este mort”, este adevarat, Dumnezeu-Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos „este mort” pe cruce, cand S-a rastignit pentu pactele lumii. insa, precum bine, extraordinar de frumos „explica” Pr. Savatie Bastovoi, pe mine m-a lamurit perfect, deci unde oune punct Nice, filozoful cretin, noi ortodocsii si in general crestinii punem virgula, fiindca dupa moarte, Dumnezeu-Fiul, a inviat, precum a proorocit apostolilor. Din pacate <> refuza, adevarul absolut, si raman fani Nietzche, pun punct si se ‘interneaza” la „spitalul de nebuni”, ca sefi, care este lumea in care „supravietuim” azi. O lume descrestinata. Albert Einstein, adecaratul fizician si mare geniu, cu acte in regula, avand o credinta pe masura su dupa puterile sale, in celebritatea si in descoperirile pe care le savarsise cu ardoare si munca fantastica, este totusi modest, spune: „Dati-mi coordinatele si vitezele tuturor particulelor, iar eu va voi prevedea viitorul Universului! Subliniez „dati-mi coordonatele si vitezele tuturor particulelor…”, mai bine zis, „cine poate sa-mi descopere aceasta? cine stie? de pe pamant, asa ceva, categoric, NIMENI, decat Bunul Dumnezeu, si „fara Dumnezeu nu putem face NIMIC”, nici macar un amarat de experiment.” Einstein o intuit, dar nu a vrut sa recunoasca, ca faptura, omul creat, creatia, nu are ce cauta in ceea ce ii este „interzis”, de neatins, de necuprins, de neaflat, adiva viitorul, care este doar Treaba Ziditorului, Creatorului divin, Intelepciunea divina nu este doar rationla, ca a omului, ci este spirituala, dumnezeiasca, este din „patria” cereasca, din Imparatia Cerului, lumea vesnica, nu de pe aceasta lume pamanteasca, care cu logica si folozofia, vrea sa ajunga la Dumnezeu, NU. Sorry! Cu Credinta, Nadejde si DRAGOSTE, smerinie, rabdare… cu ortodoxie, cu Biserica, cu Sfanta Scriptura se ajunge la Dumnezeu, la Sf. Treime, dar nu ajungi Dumnezeu, ci ai posibilitatea de a te indumnezeii dupa Har. Poti ajunge la sfintenie, cu post, rugaciune, milostenie, fapte bune, asceza, o viata traita exemplar dupa Legile lui Dumnezeu, dupa Traditia Bisericeasca, dupa invataturile Mantuitorului Hristos. Este cea mai inalta treapta, desavarsirea, sfintenia, la care suntem chemati, dupa cuvintele Mantuitorului: „Fiti voi dar desavarsiti, precum Tatal vostru Cel din Ceruri desavarsit este.” Mantuitorul este Generos, ne raporteaza la Stapan, precum zicea geniul crestin, Petre Tutea. Parerea mea este ca marii cercetatori, oamenii de stiinta, geniile reale, savantii adevarati ai acestei lumi, au cazut mai toti in ispita satanica, de a descoperii pe Dumnezeu prin ei insisi, si de a deveni <>, sau autodescoperit din cauza mandriei, a orgoliului si a egoismului si a preaiubirii de sine, saracii sau autodistrus, si-au pierdut mintile, si probabil au „ajuns” „dumnezeu”, dar din pacate nu au ajuns in Rai. Au cazut in patima ereziilor, din care nu au mai iesit, precum Lev Tolstoi, Arie, Nietzche s.a. care au fost anatemizati de Biserica.

12-02-2009

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

eseu de mic-mare cititor

Lumea cartilor

Azi citesc, maine citesc… de doi ani cu dragoste citesc, si tot am sa citesc pana imbatranesc, iubesc sa citesc. Fiecare traieste intr-o lume, o „lume minunata”, „lume roz”, o lume a lumii lui. Lumea lor, a majoritatii oamenilor de azi din pacate e lumea manelelor. Asta este lumea mea: Lumea cartilor. Intr-o lume virtuala, in „epoca Google”, unde curge vijelios un ocean de informatie reala sau ireala, adevarata sau falsa, buna sau rea, ortodoxa sau heterodoxa, crestina sau necrestina, s.a.m.d. Construiesc un principiu: citesc= iubesc= traiesc.
Cu cat citesc mai mult, cu cat ma adancesc in tainele lecturii, cu atat descopar un paradox, de la carte la carte ma vad tot mai sarac, desigur „sarac cu duhul”. Cu alte cuvinte, cat de putine cunosc, cate lipsuri am in cunostintele despre ortodoxie. Literatura ortodoxa este viata mea cea mai dinamica. Poezia este surioara mea de suflet. Literatura laica e plina de povesti, e fosrte bogata Literatura romana cu carti fascinante, extraordinare, dar care in mod normal trebuiau „mancate” din copilarie, din scoala. Din pacate nu am avut timp pt. citit in adolescenta si copilarie, „citeam” muzica si imi „traiam viata”. Din fericie m-am trezit acum si ador Lumea cartilor, o lume in acre sunt cel mai mic, pe zi ce trece mai mic, mic si pitic dar cu suflet mare. Cultura ortodoxa innobileaza pe „omul vechi”. De la libertinaj la libertatea fireasca in Hristos. De la minciuna la Adevar, la sfantul Adevar, la Adevarul Adevarat, la Sfanta Treime, am avigat doar cu „barca de salvare” denumita tainic Lumea Cartilor.

30-01-2009

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

eseu… cam lung dar nu plictisitor

Paganismul – Nihilism si Demonic in mass-media moderna

Suntem crestini (dar din pacate majiritatea doar cu numele) insa cu fapta ne asemanam cu paganismul ticalos. Suntem ortodocsi , dar unii dintre noi , se lasa prada nihilismului si curentelor ideologice contemporane. Suntem crestini-ortodocsi, botezati, madulare vii a Mantuitorului Hristos, care este Trupul tainic al Bisericii.

Problema este deosebit de delicata, cu: – paganismul-nihilismul si demonicul in societatea romaneasca si mai ales in mass-media moderna, care are o politica de vai mama ei… Li s-a urcat “democratia” – prost inteleasa – la cap si se consudera ,,buricul pamantului”. Ce cauta demonul in viata crestina? Te faci ,,tovaras” cu aghiuta sa treci puntea, dar uiti scopul vietii crestine, adica MÎNTUIREA sufletului. ,,Stai asa, ca nu-i asa…”! Ar urla “vocea poporului” (poporul infectat de televiziune, internet si presa, radio si celelalte mijloace de informare inmasa).

Nebunia pseudo-nihilista este ca, lumea de azi in mare parte, te ea la misto, face bascalie (ceea ce au emisiunile TV – de divertisment – si nu numai, in exces, pana peste poate, ambaland bascalia in umor, ne pare rau, cum zice maestrul Dan Puric “Suntem altii!”, adica umorul este cu totul alceva, pentru ca Parintele Dumitru Staniloae – geniul teologiei romanesti – a spus: “Cel mai bun discurs pt. poporul roman este umorul”, deci nu bascalia, a spus umorul, care e de calitate si maestrul Dan Puric il serveste deplin.) pe seama aceluia care accepta invatatura BOR, si a patriei ortodoxe in general, ca exista si Bine, intruchipat de Bunul Dumnezeu, care este Binele absolute, dar si rau, din cauza trufiei, mandriei, capetenia ingerilor, cal mai “frumos” dintre ingeri, denumit “luceafar”, ajunge seful dracilor, tatal minciunii, imparatul intunericului, Satana.

Existenta demonicului, a unei forte a raului, de la atata civilizatie, de la atatea descoperiri tehnico-stiintifice, daca o crezi, esti luat in deradere, esti luat peste picior mai rau decat sunt marginalizate, ironozate blondutele. Apropo, “Te pui cu blondele?” ( o emisiune simpatico de la Antena 1, prezentata de “istericul” de Dan Negru, care e baiat bun, dar are momente cand face pe “nebunul”, in fine, sa fie sanatos). Eu la intrebarea “te pui cu blondele?”, raspund NU, pt. ca sunt “prea blonde” sau ca sunt “prea destepte”. Mai bine le lasam in legea lor, pt ca culoarea parului sau atenului nu denota inteligenta. Sa fim seriosi, sunt blondute care scot dume, o comit urat, precum: ,, Ce inseamna CD din PNTCD?” si una saracuta raspunde “uluitor” – tic verbal al dl. Dan Negru -, nu radeti, <>, pare o utopie, dar traim intr-un “neo-comunism” ambalat in democratie.

Intrebare: “Crezi in diavol?” eu pacatosul raspund; Cred doar in Dumnezeu, dar recunosc si pe aghiuta (de ex. , Parintele Andrei Kuraev, pana sa devina crestin, pana la convertire, era “ateu cu educatie atee”, si cu scoala mai tarziu, nu insist, Doamne fereste! Si mai intai a descoperit existenta demonica, prin Dostoievski, din cartile sale, si apoi a descoperit pe Hristos Dumnezeu.) In cartea “Raspunsuri catre tineri 2”, editura Reintregirea, se gaseste mai detaliat despre convertirea si viata Pr. Andrei Kuraev, care este “un nebun pentru Hristos”, de mare folos duhovnicesc pt. lumea de azi.

In legatura cu intrebarea, “Crezi in diavol?”, satanistii ar sari in aer cu raspunsul afirmativ. Iadul si Raiul sunt considerate de necredinciosi si de superficiali in relatia cu Biserica, “povesti de adormit copii”, “mituri”, “basme”, s.f. . Fictiune e mintea si viata lor, omorandu-si constiinta, saracutii vorbesc ca televizorul, “mult si prost” si fara sens. Intrebarea ar trebuii rasturnata, preschimbata ( cum se schimba azi omul in fiara, adr Pr. Dumitru Staniloae ne atentioneaza sa scoatem fiara din om, nu omul din fiara, pt ca spune Dan Puric: “e usor sa faci dintr-un om un ospatar, dar invers greu se mai poate” … eu am fost un pic generos si am mai dat sanse, deoarece prin Ortodoxie, prin traire nefatarnica cu Preadulcele Hristos ne putem renaste in duhul Sfintei Treimi.) ar fii cam asa: “Cine mai crede “azi” in Dumnezeu”? “Cine se mai sperie de demon si de osanda pacatului?” Trebuie sa ne fie Frica de Bunul Dumnezeu (inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu, dar frica in sensul acesta: sa nu pierdem Harul Sf. Duh, sa ne fie frica din dragoste pentru Dumnezeu, o frica buna, o frica fireasca si duhovniceasca).

Tema propusa, in titlu indeosebi, acam fost neglijata (precum este neglijata, ignorata viata spirituala/duhovniceasca, de “lumea buna”, asa zisa “lume buna-mondena” din zilele noastre). Frica de Bunul Dumnezeu, nadejdea, credinta, dragostea, rabdarea, smerenia si discernamantul/dreapata judecata sunt virtuti crestine, mai mare este DRAGOSTEA ne invata “apostolul neamurilor”, Sf. Apostol Pavel. Deci, din iubire, un crestin adevarat are frica de Dumnezeu, dar si frica de ispitele demonice, sau nmai grav de auto-ispitire.

De ce bat cu demonicul? Deoarece intro lume cool, trendy, plina de figuri si fitze, patronul lor (a oamenilor moderni peste masura) este nimeni altul decat demonul. In cartea “Ortodoxia pentru postmodernisti”, o carte minunata si pe care o recomand la toata lumea, gasim eseuri despre acest subiect crazy, demonismul intru gandirea unor personalitati si cum inseala demonul pe intelectualii care si-au facut din propia minte un idol, un dumnezeu.
Cartea are ca autor pe Pr. Savatie Bastovoi: … “este unul din milioanele celor nascuti in URSS – imperiul in care lui Dumnezeu i S-a interzis sa existe. Crescut in familia unui professor de filosofie si propagandist al ateismului stiintific, Stefan Bastovoi a avut ca ,,religie” arta, dedicandu-se studiului picturii si literaturii. La varsta de 20 de ani devine membru al Uniunii Scriitorilor, obtinand mai multe premii literare in Roamnia si Republica Moldova. La 22 de ani, surprinzator pentru cei acre il cunosteau, tanarul poet intra in manastire si se calugareste, primind numele Savatie. Despre poezia si proza lui Stefan Bastovoi, s-a scris cu diverse ocazii in presa literara si in volume de specialitate. Este present in Poat-modernismul romanesc al lui Mircea Cartarescu.” […] In cartea citata mai sus , a Pr. Savatie Bastovoi, este pictat un capitol: “Ortodoxia si cultura profana” – pag. 61 si subcapitolele “Patologicul si demonicul la romantici” – p. 94, “De la icoana bizantina la televizor” – p. 134 . Ma leg putin de “demonicul” la romantici, acest demon sarlatan, care zace si in mass-media moderna.

“Romantismul – mod de existenta psihica si curent literar.”
“ A fi romantic – a fi visitor, a fi indragostit. Acesta ar fi intelesul brut al notiunii de ,,romantic”. Cu acest sens a patruns el in vocabularul oamenilor de rand. Acest sens al notiunii de romantic s-a pastrat si la paturile asa-numite “mai inalte”, dar si in romanele, piesele de teatru si filmele Kitch. Mai exact, sensul acesta s-a pastrat si afost cultivat anume in aceasta forma gregara in filme si in romane, pana in zilele noastre” […]
“Circula chiar o vorba, care palce multora, ca, in adancurile sale, fiecare suflet este romantic. Ea are scopul sa sustina sis a incurajeze pornirile noastre abisale, dar mai ales sa scuze caderile care urmeaza. De pilda, expresii precum “dragoste patimasa”, “al dracului de frumos”, etc. , care au capatat conotatii positive, sant opera romanticilor. De partea opusa exista afirmatia lui Tertulian, anume ca “ Prin natura sa, sufletul omului e crestin”. Insa despre aceasta mai tarziu. “ […] (pag. 94-95) din cartea “ortodoxia pt postmodernisti”, editura Cathisma, autor Savatie Bastovoi.

A fi crestin – inseamna ca esti … ali Hristos-Calea, Adevarul si Viata. Cum spune distinsul marturisitor Dan Puric, esti crestin, ca si limba si literature romana, care este… “obligatorie”, nu facultativa, nu “studio de caz”, nu “filozofie”, ESTE si cu asta rupem tacerea, fiindca Ortodoxia ESTE… A FOST SI VA FII VESNICA. Ortodoxia este o taina, dreapta-credinta intemeiata pe Sf. Traditie, Sf. Si dumnezeiasca Scriptura, pe Sf. Apostoli, pe Sf. Parinti, avand Cap pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, nascut din Preacurata Fecioara Maria, Grabnica-ajutatoare noua pacatosilor.

Parintele Arsenie Papacioc ne cuvanta foarte folositor de suflet: “Nu a zice, ci a misca inseamna a ajunge” ! Ce ne facem cu mass-media, aceasta “fantoma” a demonului, acest monstru al societatii care promoveaza: “miscati fundul, nmiscati trupul, da din tine tot ce ai mai bun; “bunul” fiind alterat sau fals, artificial, cosmetizarea, scandalul, sexul, violul, crima, foamea, stricaciunea, spurcaciunea, “gandeste liber!”, “traieste fiecare clipa!”, dezbracate nu doar de hainele estetice ci si de “haina crestin-ortodoxa”, de “haina morala”, “nu exista adevar, deci orice este permis” a la Nice, azi se paote “traduce” cu: “nu exista deact omul urat, decat necredinta, prostie, foame de bani, goana dupa audienta, etc. “

Omul frumos precum Dan Puric, Danion Vasile, Laurentiu Dumitru s.a. Trinitas (radio sit v), TVR Cultural (in special emisiunea “Duhovnicul de la miezul noptii” cu Parintele Vasile Gavrila) si multi alti oameni oameni minunati, frumosi si adevarati, de valoare crestina pur romaneasca, sunt la capitolul “alternativa”. Cineva spunea: “aveti tara frumoasa ca un cantec”, are mare dreptate, dar eu pacatosul adaug, si oameni frumosi ca o rugaciune.

Fratilor crestini, am fost pacalit jalnic de mass-media, aceasta “prostituata” ce se vrea domnisoara cu suflet de fecioara autentic credincioasa. In special presa, televiziunea si show-bizzul m-au “nenorocit”. Daomnelor si domnilor, te tampeste, te prosteste, te face din om neom, mass-media contemporana bantuita de pornografie, paganism, nihilism si demonic fara de numar. Daca iti place sa devii om-instrument, manipulate de “nenea-TV”, tine-o tot asa, ca drumul spre neant e “frate” cu tine.

,,Cine pe cine educa!?” Realitatea crestina, realitatea omeneasca, nu e acelasi lucru cu “Realitatea TV”. Sa fim sinceri, cat la suta educa mass-media pe glob, si cat Biserica Ortodoxa, care, parerea mea, a adus satisfactii sufletesti si beneficii spirituale si numai bine omenirii de-a lungul si de-a “latul” istoriei crestine. Credinta in Dumnezeu a tinut viu pamantul si omul de la crearea lor.
Eu pacatosul mi-am luat “teapa” din copilarie (si mai ales in adolescenta) de la aceasta “capcana demonica” – massmedia. Din fericire, sunt si alternative, functioneaza si “Liberul arbitru” dar pana la ele ne “haleste”, ne “papa”, ne “mananca” cu totul, lupul in piele de oaie. Pentru mine si pentru multa lume “bisericoasa”, – TRiNiTAS TV – este o floare ortodoxa ce rasare printre atatea buruieni si atatia maracini, spini “tv”.

Ziarul Lumina, Trinitas radio si tv, editurile ortodoxe, sunt “flori patriarhale” cu aroma de marturisire “martirica”. Valeru Gafencu – Sfantul Inchisorilor si-a jertfit viata si toata fiinta pt patrie, neam, credinta, pentru Hristos Domnul, iar noi bezmeticii, destrabalatii, jucam, dansam, nai rau ca la circ si ca in “arenele romane” pe constiinta neamului romanesc.

“Democratia are numai drepturi”, democratia nu e un “bau-bau”, un “dracula” ; pentru alte neamuri e buna. Am interpretato noi gresit. Democratia nu e o virtute in esenta ei, precum nici bogatia materiala nu e nici pacat, nici virtute, deasemenea si saracia. Se paote sa fii bogat in dolari, euro, lire sterline etc. sis a fii om de treaba, bun crestin, dar se poate sa fii multi-mildiardar in euro sis a fii o jigodie, o javra, o subspecie.

Poetul national, preadulcele poet cum imi place mie sa-l alint, M. Emniescu, marturiseste clar si patriotic: “Eu imi apar saracia si nevoile si neamul, nu a zis nici macar natiunea, care e construct istoric, a zis neamul, care-i un dat de la Bunul Dumnezeu. Nu a zis televiziunea, pt ca in sec XIX, pe vremea lui Eminescu, presa era la putere, dar scria (si presa de atunci) si bazaconii, baliverne, banalitati, dar si chestiuni bune, pe gustul si spre folosul poporului.
Biserica educa in Hristos, nu “reeducare” ca la Pitesti, Doamne fereste! , Eminescu prin mesajul poeziilor sale, educa frumos; Dan Puric fara dar si poate educa neamul, il trezeste la viata. Il indeamna la “razboi duhovnicesc” cu vrajmasul vazut si nevazut.
Lupta spirituala ne este doar cu pacatul, cu patima, ci este si cu dusmanul lui Hristos. Cand suntem “atacati” ori murim pentru Hristos, ori nu ne mai numim crestini. Sectele si filozofiile pagane, ocultismul, protestantismul, catolicismul, ecumenismul, islamismul, budismul, si alte religii false, religii inbeznate, inchistate in ratacire ne “calca in picioare” Ortodoxia, si noi stam si privim ca simplii spectatori. Sabia cuvantului, marturisirea crestina adevarata trebuie “trambitata” cu atitudine hristica. Modele sunt, Slava Domnului, sa le urmam, sa ajutam la “dezvrajirea lumii”, cu dragoste si cu nebunie a la Simeon cel nebun pentru Hristos. Mantuitorul ne-a spus: “Indrazniti, Eu am biruit lumea!”
Daca Domnul Hristos a biruit lumea si noi suntem fapturile Sale, fratii Lui mai mici, “hristosi dupa Har”, avem dreptul dumnezeiesc sa biruim lumea moderna fara de D-zeu, unde formula “D-zeu e mort”, e litera de lege si Nietzsche e “regale” mentalitatii de azi.
“Lumea normelor e opusa lumii dogmelor” zicea marele Petre Tutea, genialul filosof crestin. Lumea asta sufera de logica si de fizica/metafizica, care e supranumita “regina” stiintei.

Sa fiu inteles “cu talent”, nu sunt impotriva tehnicii, stiintei si a progresului stiintific, dar nu sunt de accord ca sa-L inlocuiasca lumea, aceste concepte, idei, filozofii, principii, ipoteze, descoperiri fabuloase pe Creatorul Absolut, pe Bunul Dumnezeu, pe Mantuitorul Hristos, care ne atentioneaza prin glasul Evangheliei: “Fara Mine nu puteti face nimic.”
E buna, e necesara civilizatia umana si ultra’moderna, dar mult mai sfanta e “civilizatia sufletului”. Parintele Cuvios Paisie Aghioritul prin cartea “cu durere si dragoste pt. omul contemporan”, editura Evanghelismos, “Cuvinte duhovnicesti I” , carte tradusa din limba greaca, deoarece este “produsul duhovnicesc” al grecilor, precum Pr. Porfirie tot grec, Pr. Cleopa la noi, Cuviosul Iustin Popovici la neamul sarbesc s.a.
Fiti atenti cu inima si cu sufletul ce spune Cuviosul Paisie Aghioritul, un monah de mare folos duhovnicesc in special pt. sec. XX dar mai mult acum in sec. XXI eu cred ca este “mana cereasca”, spune asa intr-un umil dialog: “ – Parinte, spune-ti-ne ceva.
Ce sa va spun?
Ce va spune inima…
Ceea ce-mi spune inima este sa iau cutitul, s-o tai bucatele, s-o impart lumii si apoi sa mor.”
Cutremurator. De asta are nevoie lumea, ne de trasnsplanturi pacatoase, ci de inimi pe deplin, desavarsit ortodoxe, inimioare care contin esenta neamului in dansele. Inima curata valoreaza intru vesnicie. Ador oamenii care gandesc cu inima! Inimile care sunt tezaur crestin, sunt monumente monahale, pline de dor, de dragoste, de patima crestina, de marturisire, de jertfa… au forta sa converteasca o mentalitate spurcata, o mentalitate de tip manea, o mentalitate ultra’rationalista si ultra’materialista. Avem si noi inimi si suflete de aur, precum Pr. Arhim. Arsenie Papacioc, Pr. Arhim. Teofil Paraian, Pr. Justin Parvu, Pr. Rafail Noica si multi asemenea si dimpreuna cu preacuviosiile sale.

Intr-o lume laicizata pana la refuz, o lume secularizata, “mai apare un nebun/ nabadit de ura… sa arate ca e bun.” Nici chiar asa. Departe de mine gandul acesta. Azi tovarasii de cartier sunt plictisiti de ura si de orice, se amagesc cu un Puya, crezand ca fac “revolutie”, insa fac pe ei, fac nimic, fac manele pe ritm rap/hip-hop. Sa pornim cu dreptul, dreptul insemnand, omul drept si cinstit, caci unde ne inpotmolom ne vin in ajutor sfintii, copii lui Dumnezeu, prietenii Domnului Hristos. “ Ce e cu neputinta la om, e cu putinta la Dumnezeu.” Sa privim pozitiv, cu Domnul inainte, si Domnul Hristos sa fie prim-planul vietii noastre, nu omul, ci Mantuitorul Hristos primul, Modeleul desavarsit, pe care nu avem cum sa-L atingem, ajungem fara Credinta, Nadejde si DRAGOSTE. Trebuie sa avem o frana in asta lume, sa ne “chinuim” sa imitam macar sfintii, care ne sunt mai la indemana. Sa privim mereu la Preadulcele Hristos, si de mana cu Sfanta Sfintilor, cu Preacinstita Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfinti pomeniti in Biserica Ortodoxa; sa “aderam”, sa intram cu dragoste si cu pocainta in “patria cerasca”.
Deci, omul, oricat de frumos ar fi, sa fie pe locul doi, asa ne invata si ne sfatuieste cu drag Pr. Arhim. Teofil Paraian. Tot Pr. Teofil Paraian ne atrage atentia, sa nu ne “fucam” de-a Dumnezeu sau cu Dumnezeu, deoarece este foarte “periculos” sa ne prefacem ca suntem crestini, ca iubim Biserica si Tainele ei, dar de fapt ne “tavalim” cu mandrie si orgoliu in mocirla desfraului si in mlastina pacatului.

Trec brusc la subiectul nebun, la tema propusa – paganism, nihilism si demonic in mas-media moderna, o tema zic eu incitanta, hot, fierbinte…
Paganism, nihilism si demonic… acesti termini trebuie definiti, dar ce cauta dansii in mass-media, care se vrea “pedagog de scoala noua”, cu facultatea in “statul” new-age, aceasta noua-era ce sa travestit in “religie”. Nu doresc sad au definitii standard, sau de dictionar, am sa incerc ceva mai pe intelesul tuturor, mai simplu. Ce cauta pana la urma termenii – paganism, nihilism si demonic in mass-media? Mai bine zis si-au facut cuib, si-au “minat” teritorul, au devenit proprietary si cu greu pot fi alungati. Sunt ca mustele, trag la “rahat de om”. Termenii, amicii societatii contemporane, nu cauta nimic, din pacate au fost cautati, au fost zgandariti, au fost chemati.
Ca si la romantici, si-au facut-o cu mana lor, au transformat din talentul lor poetic, scriitoricesc, intr-un demon care posedat de mandrie, trufie si iubire de sine, ajunge ca un Iuda vanzatorul lui Iisus Hristos.

Scriitoarea de poezii crestine, unele cu aroma romantica, maica Zorica Latcu Teodosia, nu a cazut in patima deznadejdii ca ceilalti scriitori romantici, care si-au cautat-o cu lumanarea, pe “doamna” moarte.
Astazi esti maine nu esti. “Cu o moarte toti suntem datori” este o vorba din popor si draga Pr. Arsenie Papacioc, gandul la moarte spun Sf. Parinti este cea mai mare fiozofie.
La romanticii fara de D-zeu, a fost chin, o catastrofa viata lor, celebritatea te urca dart e si coboara, depinde de situatie. Banul e ca o sfoara, spunea Dan Puric, poti urca spre Rai, dar poti cobori in neant, in iad. Banul e si “inger” e si “drac”, trebuie adminisrati crestineste. Poti face o Biserica, o Troita, o ceva milostiv, un azil de batrani si cate si mai cate… etc. , dar din pacte se fac si “circoteci”, cluburi erotice, bordeluri, dezmat total, “locasuri de zbenguiala pt. michiduta”. Paganismul si nihilismul este un demon mai “barosan” care are facultate in infern, in iad, in imperiul raului.

Nu ma opresc aici, sa sintetizez paganismul si nihilismul in demonic. Romantismul si-a sapat groapa singur. Mass-media sapa groapa altuia si dupa miezul proverbului cu siguranta va cadea chiar dansa in ea. Paganismul este in voga, se poarta, de cand televiziunea, internetul, radioul si presa au “castigat” licenta in lumea aceasta inocenta, naiva. Paganismul consta in imagini nud, porno, in horoscop, in specialisti in paranormal, in numerologie, in “politeism” cultural, in fanatism de idoli.
Paganul are “dumnezeu” zeitatile oculte, il accepta si pe Alah, sip e Budha, sip e Iehova, sip e blasfemiatoarea Madonna, sip e cutare sip e cutare, x si y, nu mai nume pt. ca are dreptate maestrul Dan Puric, acestia nu au nume, se conduc dupa “numere”, dupa zodie, dupa soarta-destin, noroc-ghinion, superstitii peste superstitii, dupa CNP, dupa orice e la moda in America, Anglia, Franta, Germania, Turcia, Spania, Italia s.a. , numai dupa ortodoxie ne se ghideaza gagii si gagicutele, adica divele, ca cica le “masturbeaza” libertatea, le face rau la sanatate, dar ce “sanatate bolnava” zace in ei nu simt, au la saselea simt – nesimtirea. Au carti devizita, c.v., adresa de net, in care sunt folosite max. 100 de cuvinte, care si acelea repetate de ,,n’ ori. Nu-i jignim, nu-I judecam, fiindca sunt semenii nostri. Incercam sa le trezim constiinta, cu mijloace ortodoxe. Noi cu ortodoxia, ei cu manelaria. Nu-i obligam, nu-i fortam. De exemplu nu poti fi ipocrit sa iei un fan “mesterul” Guta Nicolae sis a-l cultivezi cu Motzard, Holograf, Iris, Felicia Filip, mai nou Costel Busuioc. Nu se poate prostul sa se destepte imediat. Cu rabdare, cu tact duhovnicesc, cu dragoste sa nadajduim ca lumea noastra se scarbeste de sterile PRO-TV si avanseaza in lumea credintei, privind, ascultand putin cate putin ,,Jurnal Trinitas”, Radio Trinitas, un radio pe frecventa sufletelor noastre, ca de la suflet la suflet si de la inima la inima, sa ne cinstim tara romaneasca, tar ace arde si baba (mass-media) se piaptana. Mass-media nu e “baba batrana”, e naparca batrana si vulpe batrana, ce asteapta sireata sa ne ucida “gainile” care dupa mintea lor ratacita au “gripa aviara” luata de la “gainile” din curtea lor.

Ce ne da mass-media : barfa, bascalie, oameni handicapati sufleteste, “show pacatos”, stiri eronate, politica, erotism, vrajeala, vedetism imbecile… etc. Ne vatama, ne sminteste, ne streseaza orele in sir la tv. Da sau Nu?
Eu ma incapatanez sa raspund afirmativ, din propia experienta. ,,Omul” inventat de media este mai murder ca o carpa pe care o folosesti sa-ti stergi praful prin casa sau bocancii de noroi. Eu le zic cu parere de rau “gaste cu pedale”.

La Trinitas Tv, intr-un film duhovnicesc, o maicuta de la o manastire de maici a “savurat” Radio Trinitas, ajungand la concluzia ca este mai bun decat fagurele si mierea.
Impartasesc aceasta cu maica respective. Recunoasteti frati romani, mass-media, televizorul in special este o boala, un “cancer” al societatii consumeriste. Cat pe ce sa ma nimiceasca sip e mine aceasta “maladie”. Boala moderna, mass-media, am ales sa o vindec tot printr-o “boala”, azi , la varsta de numai 20 de anisori, sunt “imbolnavit”, am si “boala”, dar o “boala sanatoasa”, de Danion Vasile, de Dan Puric, de Laurentiu Dumitru, de Diaconul Andrei Kuraev si de multi alti parinti minunati care la randul lor sunt “imbolnaviti” (in sensul bun, o “boala” spirituala) de Ortodoxie, sunt “impatimiti” de Adevar si intr-un cuvant “nebuni” de Hristos.

Mass-media vrand sa faca bine face rau, face victime. Sufera mass-media moderna de paganism, nihikism si de prietenie cu demonul. “Nihilismul – o filosofie luciferica sau unde duce intelepciunea acestui veac”, aceasta subliniaza (Pr. Serafim) Rose, creioneaza aspectele negative si antidotul acestui “drog” intr-o carte cu numele “Nihilismul…”

M-am suparat, m-am necajit din cauza mass-mediei in ultimele zile fara incetare, incerc sa imi “descarc nervii” pe o coala alba, pe care “murdaresc” cu prostiioarele mele care imi tuna si fulgera din capsor. Sa vedem mai departe ce “doreste” nihilismul.

“ Nihilismul – care considera ca nu exista Adevar absolut, ca toate adevarurile sunt relative – este, dupa cum a afirmat Eugene, filosofia care sta la baza culturii secolului XX : ,, S-a raspandit atat de mult, incat a devenit universal; a penetrat perfect si adanc in mintile si inimile tuturor oamenilor de astazi, incat nu mai exista nici un <> pe care sa fie combatut.”
Miezul acestei filosofii spune el, a fost ,,exprimat cel mai clar de Nietzsche si de un personaj al lui Dostoievski in fraza: <> “
Din propie experienta, Eugene credea ca omul modern nu poate deveni deplin al lui Hristos inainte de a consientiza cat de departe a cazut de Dumnezeu, el si societatea sa, adica pana cand nu va vedea mai inati nihilismul in sine insusi: ,, Nihilismul epocii noastre se afla in toate” , scria el, ,,si aceia care aleg sa-l combata in numele deplinatatii finite Dumnezeului celui viu sunt déjà devorati de el. Am fost adusi pe marginea abisului acestui Nimic si, fie ca ii recunoastem sau nu natura, vom fi inghititi fara speranta in acest hau prin afinitatea cu nimicul atotprezent in noi – daca nu ramanem statornici intr-o credinta deplina si adevarata (care, punand la indoiala, nu se indoieste) in Hristos, fara de Care, intr-adevar nimic nu suntem.”
Ca scriitor, Eugene a simtit ca trebuie sa-si cheme contemporanii din acest abis. A scris nu numai den setae de Dumnezeu, ci si din preocuparea lui fata de ceilalti oameni care Il cautau pe Dumnezeu – chiar si fata de cei care, ca si el, L-au respins pe Dumnezeu si s-au razvratit impotriva Lui tocmai dintr-o prea mare nevoie de El. Din suferinta launtrica, din intunericul vietii sale de altadata, Eugene vorbeste umanitatii contemporane care se gaseste de asemenea in suferinta si intuneric. Acum, la trei decenii de la scrierea lucrarii, pe masura ce puterile nihilismului si anti-crestinismului patrund tot mai adanc in fiinta societatii noastre, cuvintele lui sunt mai necesare ca oricand. Recunoscand si luptand impotriva nihilismului din el insusi, poate sa ne ajute sa ne ferim de a cadea prada spiritului distrugator al acestuia si ne poate ajuta sa ramanem credinciosi Adevarului vesnic Care S-a facut trup. “ (Monahul Damaschin Cristensen)
Citat din cartea “Nihilismul…”, editura Egumenita Galati, pag. 8-9. Ce sa mai <> , ce sa mai comuntam, sa lasam cartea sa vorbeasca.

“ Sunt semen care vestesc colapsul acestei lumi, ne indica faptul ca sfarsitul lumii este aproape si ca Antihrist este pe cale sa vina.” – Pr. Serafim Rose

“ Curentele contemporane de tineret, care au promovat drept eroi culturali oameni cum este blasfemiatoarea Madonna, demonstreaza in mod clar afirmatia lui Eugene potrivit careia umanismul fara Dumnezeu trebuia in mod inevitabil sa degenereze in ,,subumanism”. “ (Pr. Damaschin Christensen)
Ciatae de pe coperta spate/verso a cartii ,,Nihilismul…” .

“Orice cultura temeinica, asa cum este cea europeana, trebuie sa ajunga la o intelegere deplina a rostului, originii, pozitiei si realizarilor sale in cadrul universului spiritual. Este si una din preocuparile care, deloc intamplator, acest tip de reflectie a devenit o tema actuala.” (Tudor B. Munteanu, Prefata)
Citat din cartea “PETRE TUTEA – AUREL DRAGOS MUNTEANU” editata de ROMANIA PRESS. O carte de care societatea actuala, hipnotizata de mass-media, are enorma nevoie. Se trudesc partizanii mass-mediei (din interior si cei din exterior) sa defineasca, sa afle etimologia “civantului” pitipoanca, un “cuvintel hazliu” pe care eu l-am gasit, auzit la vecinul Mariusik. Mass-media moderna este o <> fardata cu nihilism, paganism si demonism.

Mass-media moderna seamana cu o “tarfa intelectuala”. Degeaba are studii, daca isi intineaza sufletul cu “placeri animalice”. ,,Omul zoo” e de tip media. ,,Omul fast-food” e fan: prosteala. Oboseala,ecomanda si incultura.

“ Viata crestina seamana cu suisul la deal. Cel ce suie se osteneste pentru suis, dar pe masura ce suie I se descopera tot mai multe lucruri, pentru ca orizontul lui devine tot mai larg. Asa si in crestinism : cu cat sporeste cineva mai mult in viata crestina, cu atat devine mai larga sfera lucrurilor duhovnicesti care este accesibila mintii si perceptiei sale.
Adevarat intelept este numai cel care este desavarsit in viata crestina; fara sa traiesti crestineste nu vei intelege nimic din crestinism. Ceea ce se cunoaste despre crestinism cu mintea, fara viata crestina, nu seamana deloc cu realitatea. Oricat de amanuntit si de elocvent ai povesti, de exemplu, ce fel de gust are ananasul, nu poti sa-ti dai seama cu adevarat pan ace nu-l gusti; asa si cu invatatura crestina – cat timp n-o aplici in viata ta, nicidecum n-ai sa te ridici pana la gustul ei. “ Citat din cartea (de pe coperta spate/verso) “Raspunsuri la intrebari ale intelectulailor” vol. 2 , Sfantul Teofan Zavoratul.

Cu pasi simpli si crestini, se apropie de final, aceasta indignare a mea fata de mass-media moderna, care face reclama numai “uscaturilor” din “padurea mondena” de tip freudian. Domle draga, dragi “robi” ai mass-mediei, te indobitoceste televizunea cu programele lor nonortodoxe. Negativul din lume este ridicat la rang de “safnt”. Sa ne uitam in jur, sunt atatea lucruri frumoase, sa privim cu “ochiul critic” cum ne roaga Petre Tutea, si cu ochii duhovnicesti sa vedem salcia inflorita din lumea asta ofilita din punct de vedere crestin, moral, cultural, educational etc. Salcia inflorita pe care a zarito printul Ghica in povestioara maestrului Dan Puric.

“Daca este sa ne asemanam cu Dumnezeu in ceva, aceasta este puterea de a ierta. Iertand celor ce ne gresesc, ne facem partasi la dragostea cu care iubeste Dumnezeu lumea.” (Ieromonah Savatie Bastovoi)

20-02-2009

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

articol smerit

,,Pentru rugaciunile preacuviosului parinte Arhimandrit Teofil Paraian”…

Doamne! Of… Dulce Iisuse Hristoase, eu netrebnicul, ticalosul, nenorocitul, preapacatosul si desfranatul etc. ; indraznesc (Ierta-ta sa-mi fie indrazneala!) repet „indraznesc”, cu ghilimele, deoarece nu stiu daca folosesc cuvantul <> bine sau nu. Deci „indraznesc” sa ma rog in umila si prea-putina mea rugaciune cu urmaroarele cuvinte: „Pentru rugaciunile Preacuviosului Parinte monah Arsenie Papacioc, pt. rugaciunile Preacuviosului Parinte Teofil Paraian… preacuviosului ieromonah Rafail Noica s.a.m.d.” Doamne Iisuse Hristase, pentru rugaciunile Maicii Tale, Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare si pentru rugaciunile tuturor sfintilor si a tuturor cetelor ingeresti si a sfintitilor Arhangheli, si nu in ultimul rand pentru rugaciunile ingerasului meu pazitor, ma iarta pre mine pacatosul si ma ajuta sa nu gresesc pomenind la umila mea rugaciune Parinti de mir si parinti asceti, parinti monahi, ca Parintele Porfirie, Pr Serafim Rose, Pr Cleopa, Pr Dumitru Staniloae, Pr Paisie Olaru si multi altii, care au trait minunat, dar nu sunt inca canonizati oficial ca sfinti, fiind vrednici de prea-buna pomenire, eu totusi m-am invatat sa-i cinstesc ca pe cum ar fi Sf canonizati de BOR si de alte Biserici Ortodoxe din intreaga lume. Marturisec ca parintele Teofil Paraian (care m-a impresionat extraordinar prin cuvantul marturisitor si povatuitor, ce-l adrezeaza in deosebi tinerilor) m-a facut sa ma „indragostesc” de frumusetea Preacuviosiei sale si exterioara dar mai ales interioara, pot sa spun ca in popor „imi place la nebunie, dar mai tare ma innebuneste faptul ca fiind orb, Preacuviosul Parinte, este mai „vazator” dexat cei ce vad, din pacate doar cu ochii trupesti. Preasfintia sa vede ca multi parinti induhovniciti, mai bine cu ochii sufletesti si-si cultiva aceasta „vedenie minunata” de la rugaciune la rugaciune, de la un cuvant la altul, fie el rostit prin viu grai, sau scris in Duhul Sfintilor Parinti. Asemenea Pr Teofil Paraian, m-a innebunit Pr Arsenie Papacioc, de care m-am „lipit” prin sase carti citite, de la Preasfintia sa; la fel iubesc si pe Pr Rafail Noica si pe toti, toti (chiar daca nu-i cunosc)… toti „sfinti parinti” din zilele noastre. Amin. / 19.09.2008

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu